Educație și libertate

Încep acest articol despre evenimentul Imaginarium, din cadrul proiectului Restart în educație, cu o provocare la care m-am gândit în timpul unui joc de imaginație.

Ce-ar fi dacă instituțiile de educație nu ar mai exista? Să zicem că, pe 1 aprilie (și nu ar fi o păcăleală) ar dispărea clădirile, cadrele didactice, curricula școlară, până la nivelul dispariției din memoria colectivă a conceptului de "școală".

Haos, anarhie, libertate, multă joacă, mult stres pentru părinți, mici comunități adunate în jurul unui bloc, părinți ce își asumă rolul de formator pentru adaptare în societate... Sunt sigură că aveți și voi multe răspunsuri, din ambele tabere.

Dar oare cum au apărut aceste școli? Răspunsul l-am redat mai jos, fiind extras din articolul "The Six-Lesson Schoolteacher, by John Taylor Gatto".

"How did these awful places, these "schools", come about? As we know them, they are a product of the two "Red Scares" of 1848 and 1919, when powerful interests feared a revolution among our industrial poor, and partly they are the result of the revulsion with which old-line families regarded the waves of Celtic, Slavic, and Latin immigration -- and the Catholic religion -- after 1845. And certainly a third contributing cause can be found in the revulsion with which these same families regarded the free movement of Africans through the society after the Civil War.
This is training for permanent underclasses, people who are to be deprived forever of finding the center of their own special genius. And it is training shaken loose from its original logic: to regulate the poor. Since the 1920s the growth of the well-articulated school bureaucracy, and the less visible growth of a horde of industries that profit from schooling exactly as it is, have enlarged schooling's original grasp to seize the sons and daughters of the middle class. "

Cred că orice mediu de educație trebuie să ofere, în primul rând, contexte de acțiune, de a ne asuma responsabilitatea și de a descoperi încrederea în sine. Vorbim despre libertate.

Trecând peste această introducere, pe care am considerat-o importantă pentru întelegerea Restartului in Educație, am să vă punctez aspecte care merită explorate, mai ales dacă sunteți pasionați de domeniul educației.

- Ce s-a întâmplat la Imaginarium? Vă recomand articolul Elenei Cîrîc și fotografiile lui Bogdan Grigore.  

- Conceptul de școli democratice, prezentat de Leonard Turton (fondatorul EUDEC - European Democratic Education Community și membru al echipei Summerhill - prima școală democratică din lume). La finalul evenimentului am vizionat secvențe din serialul TV, Summerhill -  inspirațional și emoționant!

http://www.youtube.com/watch?v=MA5mEb4MaTk

- Everything is a Metaphor - prezentarea Fred Garnett. Prezentarea + articolele de pe blog + daca vrei informatii există Wikipedia, profesorul are altă funcție.

- Educație + libertatea pe web + democratizarea software-ului = Restart in educație

- Tehnologia este suportul individului și nu instrumentul care să îi spună cine este

- Ni s-a recomandat cartea scrisă de Ivan Illich - De-schooling society

- Din toate ideile generate, voi susține activ proiectul Future Finder (Crearea unei platforme online care să contribuie la dezvoltarea personală și la orientarea profesională a tinerilor.) și Patrimoniu 2.0 (Documentarea și promovarea patrimoniului cultural național prin adăugarea de conținut la nivelul utilizatorului.) Urmează să adaug și ideea pe care am creat-o în cadrul sesiunii de "Născocire" (vă anunț în momentul publicării ei pe site) 

-  Idei, dezbateri, brainstorming, descoperiri, prezentari, jocuri, creativitate, emoții, voturi, imaginari, entuziasm....MULȚUMESC!  

Dragobetele și cântecul de dragoste

Vadeni-tarani"Potrivit tradiţiei, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere”. Dimineaţa devreme, tineretul se îmbrăca în haine de sărbătoare şi, dacă vremea era urâtă, se strângeau în cete pe la casele unora dintre ei; dacă vremea era frumoasă ieşeau afară din sat, mai ales pe dealuri, băieţii adunând lemne pentru foc, iar fetele culegând urzici şi flori de primăvară, flori folosite apoi adesea în descântecele de dragoste; o parte din aceste flori, în special tămâioarele şi viorelele, erau păstrate cu grijă până pe 24 iunie (la Sânziene); atunci se culegeau nişte flori considerate surori ale acestora, flori numite roji (trandafiri sălbatici) şi oglici (flori mici, galbene), se făcea un buchet din toate şi se arunca pe o apă curgătoare; se credea că fetele care procedau astfel săvârşeau „o faptă bună”, echivalentă cu o jumătate de sărindar în cer, căci altfel aceste flori nu s-ar fi întâlnit sau „împreunat” niciodată. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi; această apă, păstrată cu mare grijă, ar fi avut proprietăţi magice; se spunea că este născută din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase; dacă nu erau omăt şi fragi, se strângea banala apă de ploaie sau cea de izvor, acest lucru făcându-se mai ales atunci când Dragobetele se ţinea în luna martie.

În jurul focurilor aprinse pe dealuri, fetele şi băieţii discutau vrute şi nevrute, însă, cel mai adesea, se spuneau glume (jâtii) cu substrat erotic sau se făceau hore. Fetele, cum simţeau apropierea prânzului, începeau să coboare în fugă spre sat, în sudul României această goană fiind numită „zburătorit”. Conform obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă flăcăul era iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci fata se lăsa prinsă şi avea loc o îmbrăţişare, urmată de o sărutare mai lungă în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel puţin pentru un an de zile; de multe ori, astfel de logodne în joacă prefaţau logodnele şi căsătoriile adevărate."

Paragrafe extrase din articolul despre semnificația sărbătorii tradiționale de Dragobete. Citește mai mult....


Și ca să intram în ambianța din satele românești de altădată, vă propun o selecție de cântece de dragoste, interpretate de Grigore Leșe.

"Dragostile nu-s curate/ Că trăiesc până la moarte/ Ori din vârf, ori din tulpină/ Tot se țin cu rădăcină…"

http://www.youtube.com/watch?v=G80nkMu_K9M

Contabilitatea vieții

Marin Sorescu - Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem-una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

 

Arno Rafael Minkkinen, Fosters Pond, 2000

Imaginea din puzzle

Sunt creatoarea ta. Sunt cea care îți descoperă imaginea. O imagine atât de universală și totuși atât de intimă.

Adun...Bucati peste bucati, un castel de fire de nisip peste care trece valul iubirii. Un lung șir de fluxuri și refluxuri.

Privesc de pe margine spectacolul. Mă amuz, reflectez, mă sperii, îmi amintesc, creez, te închipui, iubesc.

Sufletul meu adună bucați din acest puzzle.

 

John William Waterhouse: The Crystal Ball [with the skull] - 1902